Inainte de toate - da, stiu ca nu poti compara viata cu o afacere dar sa facem o incercare, macar de dragul povestii...
Afacerea mea e undeva intre productie si comert (termenul 'servicii' imi displace profund, este folosit prea mult si prea 'usor'). Dezavantajul combinarii celor doua e ca am obtinut doar o suma de parti proaste. Vand ceea ce produc (deci teoretic, eliminand intermediarii imi asigur un profit ridicat) dar intr-un interval limitat de timp - 8,9,10 ore pe zi (aici ma refer la munca mea de programator si la serviciul de 8 ore - care ajunge si la mai mult de 10, dar sa luam o medie- pe care il am). Costurile (nu am sa aprofundez - fixe, variabile, cheltuieli de productie etc.) sunt multe (si mari). Fara sa intru in cifre exacte (ca sa nu radeti de mine si de salarul de mizerie pentru care lucrez !) doar ca sa imi pot desfasura activitatea cheltui 61.3% din venituri(chirie, intretinere, utilitati, etc). Apoi exista o alta serie de cheltuieli care, desi nu sunt fixe ca valoare, sunt sigure (ma refer strict la cheltuieli alimentare), pe care le pot aproxima (din experienta/statistic) la 28.8% din venituri.
Recapituland, pana in acest moment am ajuns la 90,1% din venituri. Simplist, la prima vedere, as putea spune "ok, deci profitul meu este 10%". Din acest "profit" scad echivalentul a 9% (asigurare de viata cu o componenta de investitii si acumulare, pe care am facut-o la un moment cand cheltuielile nu erau atat de mari) si am ramas cu (in jur de) 1% din venituri. Am mentionat separat asigurarea pentru ca este mai mult un provizon de risc (daca tot discutam despre o afacere) decat o parte din profit (deci practic ar trebui trecuta la cheltuieli).
Important este restul - restul de 1%, adica. Din acestia, orice manager inteligent ar separa mai multe categorii de investitii - dezvoltare, modernizare, cercetare, promovare, etc - spre care ar redirectiona marea majoritate a banilor. Nu stiu care este procentul din castig care ar trebui sa-mi revina mie, ca proprietar / manager al afacerii - vietii - mele dar presupun ca pe undeva la 10% ar fi rezonabil. Deci 0,1% din venituri.
Pana aici, nimic tragic. 0,1% poate parea foarte putin dar am sa dau un exemplu: 0,1% din 44,28 miliarde dolari (veniturile Microsoft in 2006) - 50 de milioane de dolari - nu m-ar ingrijora. Ma ingrijoreaza faptul ca cei 0,1% ai mei imi permit sa-mi cumpar o apa plata. Si atat.
Si de aici - afirmatia din titlu. Sunt in pragul falimentului pentru ca orice cheltuiala neasteptata - cum ar fi spre exemplu un bec ars - m-ar propulsa direct in situatia de a fi in incapacitate de plata. Sigur, as putea reduce cheltuielile ( pentru ca asta e ceea ce face orice manager in situatii de criza). Problema e ca singura cheltuiala variabila pe care o am este cea din categoria 'alimentare' si la acest capitol cheltuielile pot fi reduse doar pana la un anumit punct. (Si asa ...)
In acest echilibru fragil, asigurat de 'castiguri' echivalente cu valoarea unei sticle de apa plata, optiunile ramase pentru a gasi o solutie sunt destul de putine si de riscante. Cea pe care am ales-o pana acum a fost sa fur (din timpul meu liber) inca 3,4 ore pe zi, acoperit de cheltuielile existente, pentru un profit suplimentar. Asta s-ar traduce in "muncesc si acasa". Singurele rezultate notabile pe care le-am obtinut pana acum sunt starea de oboseala extrema, si faptul ca aud din ce in ce mai des "ai devenit foarte intolerant", " nu te stiam asa intransigent", etc. Nu mai am rabdare cu nimic si cu nimeni, nu am cand, nu mai pot si nici nu prea mai vreau nimic. Psihologic, efectul e ( deloc surprinzator) devastator, avand in vedere ca muncesc marea majoritate a timpului pe care nu-l dorm si nu-mi permit nici o inghetata.
Deci e timpul unei decizii intelepte... nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu