Deranged

Saptamana trecuta, un om a carui parere o respect - prin acceptarea evidentei ca el e acolo unde vreau eu sa ajung - ma invata ca intr-o confruntare intri doar daca esti pregatit sa o inchei prin a-l lasa pe advesar fara aer, intr-o balta de sange. (plastic, nu?) Si sunt de acord.

Nu tipi si strigi fara sa fii pregatit sa lovesti. Nu injuri si jignesti cu rezerve, pentru ca asta te reduce la a fi un frustrat. Te reduce la a fi vecina de la parter, care petrece toata ziua la geam si tipa la copii din cartier. Sau la un 'nene' care trece si ridica stergatoarele la masina, pentru ca 'asta nu e loc de parcare, domnule!'.

Sigur, poti sa te reduci la a fi pasiv-agresiv. Vezi, eu sunt puternic, te atentionez prin aluzii, iti mai aduc aminte cine e 'seful', te mai vorbesc de rau in stanga si'n dreapta... nu merita, ma, asta, sa-i fac nimic, ce sa-i fac... daca-mi pun mintea cu el.. etc. Si poti, crestineste, sa-l ierti. Il ierti, ca nu stie ce face. Asta da, superioritate. Tu stii mai bine. Cu fiecare adversar pe care il ierti - te dezvolti si te autodepasesti. Esti satisfacut.

Noi, ceilalti, iti spunem narcisic. (Mai mult sau mai putin patologic.) Iti intelegem auto-suficienta, ti-o compatimim, o punem pe seama traumelor din copilarie.

Eu unul, daca ne intalnim, prefer sa te las intr-o balta de sange, cu god-complex-ul tau, cu tot.