26 noiembrie 2009

That was only yesterday

Astazi a fost prima oara cand m-ai atins. Nu stiu daca mi-ai vazut zambetul, probabil ca da. Eu sper ca l-ai vazut. Ca sa stii ca stiu.

Stiu ca nu se poate, si stiu ca stii si tu, si asta ma face sa te vreau si mai mult, pentru ca stiu ca tu ai sa cedezi prima. Chiar daca eu as avea mai mult de pierdut.

Suna arogant, stiu, dar ai sa ma vrei mai mult decat te vreau eu. Miros a parfumul tau, stii? Si nu degetul pe care mi l-ai atins. Eu. Nu mai stiu ce-am vorbit.

Nu credeam ca mai stiu sa fac ... asta. Si cred ca nu stiu, pentru ca esti altfel, tu. Esti prima care m-a facut sa inteleg ca nu se poate. Nu mai stiu nimic, decat momentul cand am sa-ti simt respiratia dulce, pe buze, si am sa-ti zic nu. Si mirosul tau. Asteptam de mult sa vreau, din nou, asa.

Mor de curiozitate, cui ai sa spui despre mine? Nu poti sa spui. Nici eu.

Am ascultat toata ziua skunk anansie, secretly. O aud si acum.

Niciun comentariu: